28 Martie 2020
În fiecare weekend, ne vom opri din “călătoria” noastră prin cartea Filipeni. Poate ați vrea să recuperați alte studii pe care le-ați început sau doriți să reflectați mai adânc la câteva teme recurente întâlnite de-a lungul Epistolei.
Astăzi vom medita la ideea de înaintare. L-am văzut pe Pavel împărtășind cum timpul petrecut în închisoare i-a mărit încrederea, bucuria și credința - toate acestea, spune el, pentru că Evanghelia înaintează. În ciuda împrejurărilor în care se află, și chiar prin ele, vestea bună despre Isus schimbă inimi.
Haideți să ne oprim din nou și să observăm cât de surprinzătoare este perspectiva lui Pavel. Pe lângă faptul că era separat în mod fizic de prietenii săi, Pavel dormea, foarte probabil, într-un pat incomod și mânca puțin.
Chiar și planurile i-au fost afectate. Pavel credea că fusese delegat de Dumnezeu să întemeieze biserici în întreaga lume romană. Iar acum e închis! Cum să fie aceasta o veste bună pentru el și o cale de înaintare a Evangheliei?
Și cum lucrează Dumnezeu prin faptul că-l forțează pe Pavel să stea deoparte?
În această perioadă, propriile noastre planuri au fost date peste cap. Așteptările noastre mari pentru o vară plină de momente de neuitat s-au risipit prea repede. Înaintarea Evangheliei pare că s-a oprit pentru că bisericile și grupurile de casă nu se mai pot întâlni în mod fizic. Deci care este secretul lui Pavel care-l face să înainteze? Și ce progres vede el?
Este clar că Pavel nu vede înaintarea ca ceva ce facem de unii singuri, ci rămânând împreună. Pavel li se adresează celor din Filipi cu “frați și surori” (cap.1, v.12). Îi consideră familia sa, adusă împreună de Domnul Isus. Aceasta ne reamintește că o mare parte din înaintarea Evangheliei se petrece dincolo de “pătrățica” noastră și mai mult prin familia noastră de pretutindeni.
De aceea - chiar și izolat în închisoare - Pavel nu consideră Cuvântul lui Dumnezeu în lanțuri. El continuă să găsească modalități de a-i sluji pe alții cu vestea bună. Lupta lui Pavel este pentru înaintarea și bucuria în credință a filipenilor (cap.1, v. 25), nu a lui însuși. Înaintarea are loc atunci când oamenii lui Dumnezeu cresc împreună.
Mai târziu, Pavel va scrie:
3:13 Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat, însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte
Pavel spune că adesea înaintarea pare o sforțare. Trebuie să-l înțelegem bine pe Pavel — el nu spune că trebuie să ne trudim pentru mântuirea noastră, ca și cum aceasta ar fi o răsplată pentru cei ce muncesc din greu. Isus a făcut deja totul pentru noi (cap.3, v. 12). Cu toate acestea, conform lui Pavel, progresul nu pare întotdeauna progres. Uneori pare strădanie. Progres înseamnă să renunți la anumite lucruri din trecut și să mergi înainte, probabil suferind în timpul alergării.
Și totuși, spune el, la linia de sosire, aceste împrejurări neplăcute au cu totul alt scop. Ele fac parte din cursa pe care Dumnezeu ne-a dat s-o alergăm — să ne aducă mai aproape de Hristos, să ne cucerească inimile și să-L slujim. Asta înseamnă că, având imaginea de ansamblu, nici cele mai triste momente nu trebuie să ne prindă pe picior greșit, ci sunt o oportunitate ca dragostea și credința noastră în El să crească.
Gândește-te
- Gândește-te la o situație dificilă în care un prieten creștin ți-a fost aproape. Cum te-a ajutat? Cum poți înțelege acum că Dumnezeu l-a folosit pentru înaintarea și bucuria ta?
- Cum ar putea folosi Dumnezeu darurile tale, la momentul actual, pentru a susține creșterea și bucuria altora? Fii creativ dacă ți-e greu să găsești un răspuns imediat!
- Cum ar putea speranța cerului să modeleze felul în care măsori progresul, în viața ta și la modul general?
Aplicație
Cântarea următoare ne amintește de speranța și pacea pe care le găsim atunci când ne fixăm privirile asupra Domnului Isus și ne amintim ce a făcut și cine este El pentru noi.
Folosește-l ca îndemn la închinare astăzi!
Share pe Facebook