2 Aprilie 2020
(Filipeni 2:19-30)
Am văzut deja că urmașii lui Isus trebuie să se distingă prin faptul că nu cârtesc. De asemenea, ei mai trebuie să fie caracterizați de o generozitate aparte. Mai jos vom vedea cum putem fi liberi în acest sens.
Filipeni 2:12-18 (NTR)
19 Nădăjduiesc în Domnul Isus că vi-l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca şi eu să fiu încurajat de veştile despre voi. 20 Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţămintele ca el, fiind cu adevărat preocupat de starea voastră. 21 Toţi îşi urmăresc propriile interese, şi nu pe ale lui Cristos. 22 Voi cunoaşteţi vrednicia lui, şi anume că a lucrat cu mine pentru Evanghelie ca un copil slujindu-şi tatăl. 23 Sper să vi-l trimit imediat ce aflu cum merg lucrurile cu privire la mine 24 şi am încredere în Domnul că voi veni şi eu curând. 25 Am considerat că este necesar să vi-l trimit pe fratele Epafrodit, conlucrător şi ostaş împreună cu mine, trimisul vostru, cel pe care voi l-aţi trimis pentru a sluji nevoilor mele. 26 El a fost foarte tulburat fiindcă aţi auzit că a fost bolnav. 27 A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut îndurare faţă de el şi nu doar faţă de el, ci şi faţă de mine, ca să nu fiu întristat peste măsură. 28 Aşadar, vi-l trimit în grabă, ca să vă bucuraţi văzându-l din nou, iar eu să nu mai fiu întristat. 29 Primiţi-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, şi cinstiţi astfel de oameni! 30 Căci de dragul lucrării lui Cristos era aproape să moară, riscându-şi viaţa pentru a face, în locul vostru, acele lucruri pe care voi nu le-aţi putut face pentru mine.
Ce facem noi cu ce avem mai bun? Dacă suntem sinceri, probabil vom recunoaște că petrecem mai mult timp preocupându-ne mai degrabă să ne păstrăm bine lucrurile de valoare decât să le dăm altora. Cel mai adesea ne ascundem egoismul (sau cel puțin credem că îl putem ascunde), dar fie că e vorba despre atenția noastră de acasă sau răbdarea de la magazin, această perioadă de carantină are modul ei special de a ne da în vileag natura noastră egoistă.
Pavel afirmă că ce are el mai prețios nu este un lucru sau vreo posesiune, ci prietenul său Timotei, despre care spune:
20 Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţămintele ca el, fiind cu adevărat preocupat de starea voastră. 21 Toţi îşi urmăresc propriile interese, şi nu pe ale lui Cristos.
Un pic mai târziu îi face o descriere la fel de călduroasă lui Epafrodit, pe care îl numește “frate, conlucrător și ostaș împreună cu mine” (versetul 25).
29 Primiţi-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, şi cinstiţi astfel de oameni! 30 Căci de dragul lucrării lui Cristos era aproape să moară, riscându-şi viaţa pentru a face, în locul vostru, acele lucruri pe care voi nu le-aţi putut face pentru mine.
Acești lucrători împreună cu Pavel erau ce avea el mai de preț.
Pe măsură ce acceptăm noua realitate a distanțării sociale și a autoizolării, și ducând tot mai mult dorul apropierii de prieteni și de membrii familiei, ne este tot mai ușor să ne imaginăm ce reprezentau acești doi prieteni pentru Pavel, rămas singur în celula sa întunecată din închisoare. Cu toate acestea, observați ce face Pavel cu ei? Îi trimite (versetele 19, 23, 25 și 28). Departe de el. Pavel nu era un supererou și nici un singuratic. Putem vedea că acești oameni îi erau foarte dragi lui Pavel. Și totuși el a ales să-i trimită departe.
De ce?
Pentru că Pavel știa că Isus a dat ce a avut mai bun pentru el și pentru noi toți la cruce. Și știa că ceea ce a primit de la Isus era neprețuit. Aceasta i-a oferit libertatea de a fi darnic, deoarece știa că cel mai de preț lucru dintre toate nu era ceva ce interdicțiile i-ar fi putut lua.
Să oferi altora cu bucurie ce ai tu mai bun este un principiu scriptural. Sună neobișnuit. Este costisitor. Dar pe măsură ce facem asta, călcăm pe urmele Mântuitorului nostru, și culegem rodul unei bucurii mai mari decât dacă ne-am ține strâns de lucruri. Așa că astăzi, privește la Isus - și dăruiește ce ai mai de preț!
Gândește-te
- Ce ai învățat despre propria ta capacitate de a fi egoist sau darnic, în ultima perioadă? Unde ai avea nevoie de iertarea oferită prin Domnul Isus?
- Care sunt motivele prin care îți justifici lipsa de dărnicie? Sunt acestea convingătoare în lumina cunoștinței că Domnul Isus s-a dăruit pe Sine până la moarte pe cruce?
- În ce fel ai putea dărui astăzi ce ai tu mai bun?
Aplicație
Cântarea următoare meditează la darul nemeritat oferit de Domnul Isus prin jertfa Lui - și cum acesta a produs o revărsare de har pe care ne putem baza. Folosește această cântare pentru a-ți înălța inima în laude pentru El!
Poate ai vrea să rostești următoarea rugăciune, atribuită sfântului Ignațiu din Loiola:
Doamne, învață-mă să fiu darnic.
Învață-mă să te slujesc așa cum meriți;
să dau fără să calculez;
să lupt fără să-mi iau în seamă rănile;
să trudesc fără să mă odihnesc;
să muncesc fără să aștept vreo răsplătire
în afară de a ști că fac voia Ta.
Amin
Un pas mai departe
Pavel îi oferă pe Timotei și Epafrodit drept modele de oameni care lasă Evanghelia să lucreze în viețile lor, și care îi slujesc pe ceilalți cu dragoste. Urmașii lui Isus de-a lungul timpului au găsit biografii de-ale credincioșilor care au făcut același lucru și aceasta le-a dat un imbold la mai multă credință în Dumnezeu. Dacă dorești, îți poți investi timpul ascultând sau citind unele istorisiri sau biografii ale unor oameni care au dat totul pentru Dumnezeu.
He Kissed the Rose and Felt the Thorn - John Piper face o prezentare a vieții și morții lui Robert Murray M’Cheyne.
Share pe Facebook