(Romani 8:31-39)

Dumnezeu este de partea noastră și nu putem fi despărțiți de dragostea Lui. Trăiește în așa fel încât acest adevăr să fie întotdeauna transmis cu claritate.

Romani 8:31-39 (NTR)

31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! 32 El, Care nu Şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?! 33 Cine va aduce vreo acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte. 34 Cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit şi Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau greutăţile, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia? 36 Aşa cum este scris:

Citește în continuare...

(Romani 8:29-30)

Dumnezeu are un plan pentru viața noastră iar acel plan a existat încă înainte de a fi timpul. El ne-a predestinat să fim transformați conform chipului lui Hristos, să fim parte din familia Sa, să fim îndreptățiți și glorificați.

Romani 8:29-30 (NTR)

29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat.

Citește în continuare...

(Romani 8:28)

**Noi, cei care-L iubim pe Domnul avem o promisiune neclintită că El va face ca toate lucrurile din viața noastră, chiar și suferințele, grijile prezente să fie pentru binele nostru veșnic. **

Romans 8:28 (NTR)

28 Noi ştim că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său.

O poveste veche spune că mulți oameni au murit într-un naufragiu, de fapt a rămas doar un supraviețuitor. Când acesta a ajuns pe o insulă mică, nelocuită, s-a rugat ca Dumnezeu să-l salveze, însă ajutorul n-a sosit. În cele din urmă, el și-a construit o colibă din lemnul adus de valuri ca să-l protejeze de animale. Într-o zi s-a întors de la procurarea hranei și a găsit coliba în flăcări, fumul ridicându-se până la cer. Plin de mânie, a exclamat: „Doamne, cum ai putut să-mi faci una ca asta?” A doua zi dimineață, a fost trezit de salvatorii săi. „De unde ați știut că sunt aici?” a întrebat el. „Am văzut semnalul tău transmis prin fum”, au răspuns ei (sursa).

(Romani 8:26-27)

Dacă îi permitem Duhului Sfânt, El ne va ajuta în slăbiciunile noastre mijlocind pentru noi conform voii lui Dumnezeu.

Romani 8:26-27 (NTR)

26 În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite; 27 însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Citește în continuare...

(Romani 8:20-24)

Speranța noastră este sigură, vom fi adoptați ca fii, vom fi răscumpărați. Chiar această lume a suferinței și a durerii așteaptă ca însăși creația să fie liberă.

Romani 8:20-24 (NTR)

20 întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu numai ea, ci şi noi înşine, care avem primul rod, adică Duhul, gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre. 24 Căci în această nădejde am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduieşte în ceea ce vede deja?!

Citește în continuare...

(Romani 8:17b-19)

Suntem călători prin lumea aceasta de suferință către gloria care ne așteaptă. Suferința prin care trebuie să trecem, și prin care vom trece, pălește în comparație cu gloria pe care o vom primi.

Romani 8:17b-19 (NTR)

moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El. 18 Căci consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. 19 Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,

Citește în continuare...

(Romani 8:14-17a)

Nu mai suntem sclavi, ci fii și moștenitori cu Hristos. Suferind cu Hristos vom fi glorificați împreună cu El.

Romani 8:14-17a (NTR)

¹⁴ Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii[a] prin care strigăm: „Abba!“, adică „Tată!“ ¹⁶ Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori

Citește în continuare...

(Romani 8:10-13)

Cei care Îl au pe Hristos în ei, au același Duh care L-a înviat pe Isus Hristos și vor primi învierea și viața.

Romani 8:10-13 (NTR)

¹⁰ Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţa voastră, datorită dreptăţii. ¹¹ Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

Citește în continuare...

(Romani 8:5-9)

Dacă alegem să nu ne concentrăm asupra problemelor lumii, nici măcar asupra pandemiei, ci asupra lucrurilor lui Dumnezeu și a cuvintelor Lui, atunci vom cunoaște pacea chiar și în aceste vremuri.

Romani 8:5-9 (NTR)

5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului. 6 Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7 Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. 8 Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui.

Citește în continuare...

(Romani 8:1-4)

Ne confruntăm cu o boală groaznică și chiar cu posibilitatea morții, dar pentru că Hristos a fost condamnat în locul nostru, fiind în Hristos, condamnarea noastră a fost rezolvată la cruce. Nu vom avea de înfruntat nicio condamnare.

Romani 8:1-4 (NTR)

¹ Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul). ² Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. ³ Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era făcută neputincioasă de fire, Dumnezeu a înfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în asemănarea firii păcătoase, şi condamnând astfel păcatul în fire, ⁴ pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul.

Citește în continuare...

(Filipeni 4:10-23)

Apropiindu-se de finalul epistolei către filipeni, Pavel e recunoscător pentru sprijinul primit - de la filipeni, și mai presus de toate, de la Dumnezeu.

Filipeni 4:10-23 (NTR)

¹⁰ M-am bucurat mult în Domnul că acum, din nou, v-aţi gândit la mine. Într-adevăr, voi aţi fost preocupaţi de mine, însă n-aţi avut ocazia să arătaţi aceasta. ¹¹ Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, pentru că eu am învăţat să fiu mulţumit în orice împrejurare m-aş afla. ¹² Ştiu ce înseamnă să fii sărac şi ştiu ce înseamnă să ai din belşug. Am învăţat secretul de a fi mulţumit în orice situaţie – fie sătul, fie flămând, fie în belşug, fie în nevoie. ¹³ Pot totul în Cristos, Care mă întăreşte. ¹⁴ Însă aţi făcut bine că aţi luat parte cu mine în necaz. ¹⁵ Voi ştiţi, filipenilor, că în primele zile ale predicării Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o biserică n-a fost alături de mine în ce priveşte darea şi primirea, în afară de voi. ¹⁶ În Tesalonic mi-aţi trimis de mai multe ori ajutor pentru nevoile mele. ¹⁷ Nu că eu umblu după daruri, ci eu umblu după câştigul care este în folosul vostru. ¹⁸ Am primit de toate şi sunt în belșug. Sunt foarte mulţumit că am primit de la Epafrodit darurile pe care mi le-aţi trimis. Ele sunt o aromă plăcut mirositoare, o jertfă bine primită, plăcută lui Dumnezeu. ¹⁹ Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăţia Lui slăvită, în Cristos Isus. ²⁰ A Dumnezeului şi Tatălui nostru să fie slava, în vecii vecilor! Amin. ²¹ Salutaţi-i pe toţi sfinţii în Cristos Isus! Fraţii care sunt cu mine vă salută. ²² Toţi sfinţii vă salută, mai ales cei din casa Cezarului. ²³ Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru! (Amin.)

Citește în continuare...

Nu ești ceea ce gândești - dar ce gândești contează.

Filipeni 4:8-9 (NTR)

⁸ În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi! ⁹ Ceea ce aţi învăţat, aţi primit, aţi auzit şi aţi văzut în mine, aceea să faceţi! Iar Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Citește în continuare...

(Filipeni 4:4-7)

Există vreun moment în care bucuria nu mai reprezintă chemarea pentru ucenicii lui Isus? Conform lui Pavel, nu. Și iată de ce.

Filipeni 4:4-7 (NTR)

⁴ Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucuraţi-vă! ⁵ Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Domnul este aproape. ⁶ Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. ⁷ Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.

Citește în continuare...

(Filipeni 4:1-3)

Într-o vreme a izolării, ce înseamnă pentru copiii lui Dumnezeu să fie “singuri împreună”?

Filipeni 4:1-3 (NTR)

¹ De aceea, fraţii mei preaiubiţi şi dragi, bucuria şi cununa mea, preaiubiţilor, rămâneţi fermi în Domnul! ² Le îndemn pe Evodia şi pe Sintichia să aibă acelaşi gând în Domnul! ³ Ţie, credincios slujitor împreună cu mine, îţi cer să le ajuţi pe aceste femei! Ele s-au ostenit alături de mine la răspândirea Evangheliei, împreună cu Clement şi cu ceilalţi conlucrători cu mine, ale căror nume sunt în cartea vieţii.

Citește în continuare...

(Filipeni 3:15-21)

Circulă în prezent o multitudine de idei despre ce presupune un comportament înțelept - dar ce înseamnă maturitatea cu adevărat?

Filipeni 3:15-21 (NTR)

¹⁵ Aşadar, toţi cei ce suntem maturi să avem acelaşi gând! Iar dacă gândiţi diferit cu privire la vreun lucru, Dumnezeu vi-l va clarifica. ¹⁶ Însă, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să trăim la fel! ¹⁷ Urmaţi exemplul meu, fraţilor, şi uitaţi-vă cu atenţie la cei care trăiesc după exemplul pe care vi l-am dat. ¹⁸ Căci v-am spus deseori şi vă mai spun şi acum, plângând, că sunt mulţi care trăiesc ca duşmani ai crucii lui Cristos. ¹⁹ Sfârşitul lor va fi distrugerea, dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor stă în ruşinea lor; ei se gândesc la lucruri pământeşti. ²⁰ Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos. ²¹ El va transforma trupul nostru umil şi-l va face asemenea trupului Său glorios, folosind puterea prin care-Şi poate supune toate lucrurile.

Citește în continuare...

La fiecare sfârșit de săptămână ne vom opri din călătoria noastră prin cartea Filipeni ca să avem timp să reflectăm mai adânc la temele recurente. Astăzi vom analiza tema menținerii unității chiar și atunci când frustrările se adună.

Care a fost sentimentul care te-a copleșit în ultimele săptămâni?

Probabil îți vin în minte o mulțime de răspunsuri, dar pentru mine un sentiment anume iese în evidență: frustrarea.

Ne place să putem menține lucrurile sub control. Din nefericire, planurile noastre stabilite cu multă grijă pentru următoarele câteva luni au fost date peste cap de evenimentele recente. E ușor să te simți frustrat și neajutorat în aceste împrejurări nefericite. Cea mai frustrantă parte este că nu putem face nimic în privința lor!

La fiecare sfârșit de săptămână ne vom opri din călătoria noastră prin cartea Filipeni ca să avem timp să reflectăm mai adânc la temele recurente. Astăzi vom aborda tema bucuriei în suferință.

Cum răspundem la vremurile grele de încercare? Permitem circumstanțelor să ne schimbe concepția despre Dumnezeu? Cum ne este afectată bucuria de suferință? În epistola sa către filipeni, un Pavel aflat în suferință scrie unei biserici care trece prin suferință, încurajând-o să urmeze aceeași cale pe care a parcurs-o și Mântuitorul lor, acea a suferinței.

(Filipeni 3:1-14)

Când ne este greu să perseverăm, trebuie să analizăm autenticitatea surselor noastre de informare - și modul în care acestea ne influențează. Pavel îi avertizează pe filipeni să nu se lase duși în rătăcire.

Filipeni 3:1-14 (NTR)

³ În cele din urmă, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleaşi lucruri, iar vouă vă dau siguranţă. ² Feriţi-vă de câinii aceia! Feriţi-vă de lucrătorii aceia răi, feriţi-vă de mutilatorii aceia! ³ Noi suntem cei care am primit adevărata circumcizie: cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucruri pământeşti, ⁴ deşi eu aş avea motive să mă laud cu lucrurile pământeşti. Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult: ⁵ circumcis în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei, în ce priveşte Legea – fariseu, ⁶ în ce priveşte râvna – persecutor al bisericii, în ce priveşte dreptatea care se bazează pe Lege – fără vină. ⁷ Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. ⁸ Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos ⁹ şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. ¹⁰ Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, ¹¹ pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi. ¹² Nu că deja am şi obţinut sau, mai bine zis, că am şi fost făcut deja desăvârşit, dar urmăresc să apuc premiul pentru care şi eu am fost apucat de Cristos Isus. ¹³ Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat, însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, ¹⁴ urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Citește în continuare...

(Filipeni 2:19-30)

Am văzut deja că urmașii lui Isus trebuie să se distingă prin faptul că nu cârtesc. De asemenea, ei mai trebuie să fie caracterizați de o generozitate aparte. Mai jos vom vedea cum putem fi liberi în acest sens.

Filipeni 2:12-18 (NTR)

19 Nădăjduiesc în Domnul Isus că vi-l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca şi eu să fiu încurajat de veştile despre voi. 20 Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţămintele ca el, fiind cu adevărat preocupat de starea voastră. 21 Toţi îşi urmăresc propriile interese, şi nu pe ale lui Cristos. 22 Voi cunoaşteţi vrednicia lui, şi anume că a lucrat cu mine pentru Evanghelie ca un copil slujindu-şi tatăl. 23 Sper să vi-l trimit imediat ce aflu cum merg lucrurile cu privire la mine 24 şi am încredere în Domnul că voi veni şi eu curând. 25 Am considerat că este necesar să vi-l trimit pe fratele Epafrodit, conlucrător şi ostaş împreună cu mine, trimisul vostru, cel pe care voi l-aţi trimis pentru a sluji nevoilor mele. 26 El a fost foarte tulburat fiindcă aţi auzit că a fost bolnav. 27 A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut îndurare faţă de el şi nu doar faţă de el, ci şi faţă de mine, ca să nu fiu întristat peste măsură. 28 Aşadar, vi-l trimit în grabă, ca să vă bucuraţi văzându-l din nou, iar eu să nu mai fiu întristat. 29 Primiţi-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, şi cinstiţi astfel de oameni! 30 Căci de dragul lucrării lui Cristos era aproape să moară, riscându-şi viaţa pentru a face, în locul vostru, acele lucruri pe care voi nu le-aţi putut face pentru mine.

Citește în continuare...

Cei care Îl urmează pe Isus sunt chemați să se raporteze la vremurile dificile într-un mod diferit față de cei din jurul lor. Pavel ne arată un domeniu în care putem arăta această deosebire - dar nu este ceea ce v-ați aștepta.

Filipeni 2:12-18 (NTR)

12 De aceea, preaiubiții mei, așa cum întotdeauna ați ascultat, nu doar în prezența mea, ci mult mai mult acum, în absența mea, duceți la bun sfârșit mântuirea voastră, cu frică și cutremur, 13 pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; și astfel voi aveți voință și puteți lucra după buna Lui plăcere. 14 Faceți toate lucrurile fără să vă plângeți și fără să vă certați, 15 ca să fiți fără pată și curați, copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații necinstite și pervertite. Străluciți între ei ca niște stele în univers, 16 ținând sus Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar și că nu am trudit degeaba. 17 Și chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și lucrarea credinței voastre, eu mă bucur și îmi împărtășesc bucuria cu voi toți. 18 În același fel, bucurați-vă și voi și împărtășiți-vă bucuria cu mine!

Citește în continuare...

Am ascultat chemarea de a nu ne diviza în situații de tensiune, ci de a urmări unitatea, punând pe alții mai presus de noi.

Astăzi vom vedea că Dumnezeu are obiceiul de a face El însuși asta. Când apar presiuni, ce este în interior iese la suprafață.

Întocmai ca apăsarea unei sticluțe cu dezinfectant de mâini care scoate conținutul mult dorit, presiunea asupra vieților noastre date peste cap de pandemia Covid-19 face ca adevărata noastră concepție despre Dumnezeu să iasă la lumină în văzul tuturor.

Filipeni 1:27-2:4

Când între noi apar tensiuni, ele pot avea două tipuri de efecte asupra relațiilor noastre: ele se pot rupe sau pot fi întărite. Să privim cum Pavel ne îndrumă spre unitate în relațiile noastre.

Ce te-a frapat cel mai mult la efectul pe care l-a avut virusul Covid-19 asupra oamenilor? În multe țări s-a intensificat foarte mult spiritul de comunitate, un sentiment că trecem împreună prin această situație - sentiment care nu s-a mai întâlnit încă de pe vremea războiului. Multe comunități s-au unit pentru a-și oferi sprijin, pentru a se proteja reciproc și pentru a putea rezista în fața unui pericol comun.

În fiecare weekend, vom lua o pauză de la “călătoria” noastră prin cartea Filipeni. Poate ați dori să recuperați alte studii, sau să reflectați mai adânc la câteva teme recurente din epistolă.

Astăzi vom medita la ideea de a avea o perspectivă corectă. Având în vedere tot ce se petrece, ne vine foarte ușor să ne concentrăm pe noi înșine. Grijile noastre sunt: Am destulă mâncare? Am destulă hârtie igienică? Sunt în siguranță? Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, sunt în regulă. Sunt încrezător în mine. Sunt în siguranță. Dar din celula sa, Pavel îi îndeamnă pe urmașii lui Isus din Filipi să își schimbe perspectiva. Cuvintele sale fac același lucru și pentru noi astăzi.

În fiecare weekend, ne vom opri din “călătoria” noastră prin cartea Filipeni. Poate ați vrea să recuperați alte studii pe care le-ați început sau doriți să reflectați mai adânc la câteva teme recurente întâlnite de-a lungul Epistolei.

Astăzi vom medita la ideea de înaintare. L-am văzut pe Pavel împărtășind cum timpul petrecut în închisoare i-a mărit încrederea, bucuria și credința - toate acestea, spune el, pentru că Evanghelia înaintează. În ciuda împrejurărilor în care se află, și chiar prin ele, vestea bună despre Isus schimbă inimi.

(Filipeni: 1:18b-26)

În această secțiune a scrisorii sale către Filipeni, Pavel ne provoacă să observăm dacă împrejurările dificile ne orientează înspre noi înșine sau înspre ceilalți, în dragoste.

Filipeni: 1:18b-26:„…Mă voi bucura. 19 Căci știu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos. 20 Dorința mea puternică și speranța mea sunt să nu fiu făcut de rușine cu nimic, ci să am, acum și întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. 21 Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig. 22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare pentru mine și nu știu ce să aleg. 23 Sunt strâns din două părți: doresc mult să părăsesc această viață și să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine, 24 însă pentru voi este mai bine să rămân în trup. 25 Fiind convins de aceasta, știu că voi rămâne cu voi toți, pentru înaintarea și bucuria voastră în credință, 26 pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveți motive să vă lăudați cu mine în Cristos Isus.”

Citește în continuare...

(Filipeni 1:12-18a)

În a doua zi de studiu din cartea Filipeni vom medita la ceea ce putem învăța din experiența lui Pavel cu bucuria - chiar și din subsolul închisorii romane.

Cum te face să te simți gândul de a-i mulțumi Domnului pentru situația în care te afli acum? Deși aceasta este uneori o provocare, cuvintele lui Pavel din următorul pasaj al scrisorii sale către biserica din Filipi te pot ajuta să-I fii mulțumitor lui Dumnezeu chiar astăzi.

(Filipeni 1:1-11)

Prima zi din studiul cărții Filipeni analizează ceea ce putem învăța din sentimentele puternice despre care Pavel vorbește atunci când își amintește de biserica din Filipi

Fapte 16:11-40 prezintă felul în care a început Biserica din Filipi. Este o poveste extraordinară. Din lucrarea lui Dumnezeu în Filipi a rezultat un grup de credincioși - o biserică tânără - cu un aspect ciudat. Printre ei se afla o femeie de afaceri de succes, numită Lidia, o fostă sclavă care fusese chinuită cumplit de forțe demonice, și însuși temnicierul care-i închisese pe Pavel și Sila pentru predicarea evangheliei acolo. Acum, câțiva ani mai târziu, Pavel le scrie o scrisoare acestor oameni - și celorlalți care li se alăturaseră între timp în Filipi. Pavel spune că își aduce aminte de ei cu mulțumire (v.3), bucurie (v.4) și afecțiune profundă (v.8). De unde sentimente așa puternice?